Sa ne luam inapoi puterea personala! (partea I)

Daca simti ca acorzi o mai mare importanta parerilor celorlalti decat propriilor tale pareri,ca le permiti celorlalti sa aleaga in numele tau,ca lupti mai mult pentru visele altora,decat pentru ceea ce iti doresti tu....daca renunti la ceea ce simti ca e bine sa faci,doar pentru ca altcineva( poate chiar o persoana importanta din viata ta) iti sugereaza ca alta e calea pe care e bine sa o urmezi,daca iti este teama sa exprimi ceea ce simti,pentru a nu ”tulbura apele ”in relatiile tale,atunci o mare parte din puterea ta personala este data altora.

Eu am simtit toate aceste lucruri si mi-a fost greu sa inteleg si sa accept ca ii las pe altii sa imi coordoneze viata,sa imi spuna ce e bine sa fac si sa imi confirme mereu valoarea.Intai apare negarea: ”Nu,eu sunt o persoana puternica,independenta!”, ”Eu simt ce e mai bine pentru mine si fac tot ce tine de mine sa imi fie bine!”.Insa undeva acolo, in fiinta noastra ,stim ca ceva nu e bine,ca nu suntem fericiti in relatiile pe care le avem cu ceilalti:parinti,prieteni,colegi de munca,parteneri de viata.
Consecintele acestor ”renuntari” sunt dependenta de altii (la nivel subtil,emotional) si pierderea si mai mare a increderii in sine.
De ce ajungem sa ne pierdem puterea personala?Pentru ca ne este teama:teama ca vom fi parasiti,ca nu ne vom putea descurca singuri,teama sa ne asumam responsabilitatea propriilor  decizii.De ce ne este teama?Principala cauza este lipsa increderii in noi insine... in Divinitatea din noi,de fapt.( Aici gasesti un articol despre ce program de autodistrugere declanseaza neincrederea in sine).
Este greu sa recunoastem ca le cedam altora dreptul de a decide pentru noi,ca le dam puterea noastra personala,pentru ca procesul este unul subtil,de durata.Nu se intampla peste noapte si nici o singura data.Este un obicei aproape constant,care se regaseste in multe dintre actiunile noastre.Atragem in viata noastra oameni care,la randul lor,aleg sa joace rolul de ”atotstiutor”,sau de” consilier” care stie ce e mai bine pentru noi,uneori chiar de ”stapani”.
Este o provocare sa acceptam ca avem o astfel de problema,pentru ca asta inseamna sa ne vedem asa cum suntem,cu umbrele noastre si cu regretele pe care le putem dezvolta de aici.Apar intrebari de genul : ”Oare cand am inceput sa imi pierd puterea personala?”,”Oare unde am gresit cel mai mult?”.Vedem atunci ca am creat relatii in care suntem dependenti de altii ,de parerile lor,de confirmarile lor.Si nu e deloc usor acest moment de trezire!
Atunci cand suntem pregatiti,ne intrebam:”Ce pot sa fac pentru a schimba modul meu de comportament in relatiile cu ceilalti?dar in relatiile cu mine?”, ”Cum pot sa exprim ceea ce vreau,chiar daca asta nu e in acord cu ceea ce vor ceilalti?”,”Cum pot sa fac ceea ce imi doresc in viata mea,chiar daca asta inseamna sa supar pe altii,sau sa pierd relatii care pentru mine sunt importante?”.
Si de aici incepe ....schimbarea!