Ceea ce oferim altora,ceea ce oferim lumii,ne oferim noua,de fapt. Peste tot am auzit asta, dar cum functioneaza aceasta idee?
Exista o zona in creierul nostru numita ” sistemul limbic”,care nu se raporteaza la timp si spatiu si nici la obiecte.Aceasta zona nu face diferenta intre tine si ceilalti; nu are notiunea de trecut,prezent sau viitor.”Mecanismul” din aceasta zona primeste ceea ce noi oferim.
Orice cream noi pentru altcineva este mai intai experimentat de corpul nostru.Prin urmare,cand indreptam rugaciunile sau gandurile si emotiile noastre de liniste si impacare catre cei din jur,noi insine experimentam acea impacare si acel sentiment de bine. Observam astfel,ca a oferi inseamna a primi.
Daca critici alte persoane,creierul tau nu stie cui ii este adresata critica si o primeste direct.
Oferind compasiune catre o alta persoana,acea parte a creierului nu stie catre cine este indreptata si o primeste.
Atentie! Creierul primeste intotdeauna ca un dar pentru sine,ceea ce este adresat altuia!
Totul pare simplu, dar si greu,in acelasi timp,nu? Prin intelegerea functionarii acestui principiu si mai apoi prin punerea in practica,vom elucida cu adevarat sensul la o vorba veche,dar inteleapta: ” ceea ce dai, aia primesti”.
De ce sa ne otravim singuri sufletul prin sentimente de ura fata de alte persoane? Stiu, e greu sa iubesti un om care ti-a facut rau......dar poate si acea intamplare nefericita a avut un rol in evolutia ta.
In ” Legea dreptatii si legea iubirii”, Omraam M.Aivanhov spunea: ” Daca cineva s-a purtat urat cu voi,nu este suficient sa nu va razbunati pe el: trebuie sa va aratati rabdator,indulgent si chiar sa il iubiti.In fiintele care va fac rau,trebuie sa iubiti niste creaturi ale Domnului, gandindu-va ca ele inainteaza cu greu pe calea evolutiei.Acest gand va va permite sa le suportati mai bine! ”
Sa incepem a darui neconditionat : iubire, bucurie, intelegere...flori , bomboane.....ce vreti sa primiti!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu